the reunion

[Lexie Stryder]

• Lexie se întoarse cu o mică tresărire atunci când auzi o voce în spatele ei. Era vocea lui Kurt, însă fizicul se schimbase total. Acesta fu primul lucru pe care îl observase. Părea mai tânăr, însă nu era numai asta, ci trăsăturile lui. Se schimbaseră, se alungiseră.
  
  La prima vedere, ar fii spus că e un necunoscut, însă Lexie nu îşi putea reprima bucuria pe care o simţea atunci când observă modul familiar în care zâmbea şi se mişca, vorbele lui atât de caracteristice caracterului şi acea mică strălucire din privire pe care, atunci când plecase, nici nu mai spera să o vadă vreodată.
  
  Viperina râse de bucurie şi încuviinţă, simţind cum lacrimi de bucurie i se formează în ochi. Îi sări de gât, abţinându-se să nu plângă. Nu voia să fie copila sentimentală şi naivă pe care Kurt o lăsase în urmă acum două luni.
  - Uau, şopti Lexie, cercetându-l cu privirea din cap până în picioare. Eşti schimbat, eşti altfel. Şi cu toate astea, eşti încă tu.
  Fata îl privi admirativ, cu zâmbetul întipărit pe buze, încercând să aleagă în mintea ei cu ce veste să înceapă.