Never stop to love me

[Artimei N. Denver]

Mmmda, oare cum sa-i ami amintesca ca de fiecare data cind el ii spunea sa se duca la el, ea gasea orice pretext numai ca sa nu se duca acolo? De temea de naiba stie ce, iar acum cind o rodea cea mai aiurea calitate a oricereai persoane, nici macar nu se gindise la asta. Tu sigura nicic o data nu ai vrut sa vii aicic, nu-i vina mea, nu avea sa te aduc cu forta. Nu considera casa lui imensa, doar putin cam mare. Conacul fetei tot nu era intruchiparea minimalismului si a siplitatii.

Ii mai treceau prin cap cuvintele ie cu privire la rapire. era amuzant ca le absurditate te poate duce grija fata de cinvea. Julia chiar il crede un copil pe care il poti lua si pune intr-o geanta? Ce fel de rapire, daca el singur se dusese acolo cu cel mai mare entuziasm posibil. O lua de mina pe Julieta si o duse pina in fata usii dupa care o facuse sa se deschida dupa introduse un cod de siguranta. Pentru ca sa stii casa mea e si a ta, apropo codul este Daria. Daria era unul dinre numele lui favorite, plus ca asa se mai nume iubita lui. Sa fi pus Julieta, oricine putea sa intre acolo, dar asa era putin mai sigur. Intrasera inauntru, chiar de la usa se vedea taina lui ce mare. Usa de la camera de zi, ce sa afla in partea opusa a holului ce semana mai tare cu o incapere, era deschisa, iar pe canapea era uniforma lui si pe masa noile stelute si epoleti. Va rog frumos sa ma urmati. Se indreptase spre camera de zi si in drum luase de pe raftule de carti un album mare cu adevarat.