match in heaven

[Evan F. Lovel]

• Evan privi în jur, însă se simţi ca un prost pentru că ştia că o face degeaba. Nu era niciun instrument cu care să spargă uşa în afară de propria forţă. Cu toate astea, avea bagheta la el, şi Evan chiar nu înţelegea de ce Julieta nu o folosise. Şopti un Alohomora, nu se auzi niciun clic şi uşa tot închisă era. Înjură în gând. Alte vrăji de deschis uşi nu ştia şi nu putea folosi Bombarda pentru că după aceea camera va fii fără uşă, deci complet inutilă pentru ceea ce voiau ei să aibă : un adăpost.
  
  - Dacă sparg uşa, cum vrei să o mai închidem înapoi ? râse Evan, înţelegător.
  Cu toate astea, ar fii putut folosi o vrajă simplă care să lipească uşa înapoi în balamale. Însă era cam mare riscul. Dacă nu le folosise la nimic Alohomora se îndoia că altă vrajă va merge mai bine.
  Îşi aşeză mâna pe clanţă şi se lăsă în lemnul uşii. Se îndepărtă un pas, apoi se aruncă cu umărul în uşă.
  
  Impactul pe care ar fii trebuit să îl simtă nu mai venea, şi clanţa parcă îl strase pe jos, pe podeaua rece de piatră. Uşa se deschise fără ca el să fie nevoit să o spargă. Se ridică de pe jos aproape instantaneu.
  O trase pe Julieta înăuntru şi închise uşa. Puse pe ea farmece de protecţie şi acelaşi farmec pe care îl făcuse atunci când gaura portretului deveise invizibilă îi fu de ajutor şi acum.
  
  - Bine, avem ceva timp, spuse EVan, răsuflând greu. Dacă oamenii lui Smith au luat-o în direcţia opusă, atunci suntem aproape salvaţă, dar nu putem rămâne aici la nesfârşit. Avem nevoie de o ieşire.
  Lui Evan îi venea să sape pământul până ce va ajunge la suprafaţă, însă nu putu decât să zâmbească la acest gând.