little things

[Evan F. Lovel]

• Evan fu luat prin surprindere de mica înşelătorie pusă la cale de Nina. Trebuia să se obişnuiască odată că, oricât de firave şi blânde ar părea, femeile sunt înşelătoare. În toate domeniile. Fără excepţie.
  Râse la auzul ameninţării ei.
  
  Ridică din sprâncene. Bătrânul chiar nu părea să înţeleagă care anume era motivul lui Evan de râs, însă băiatul nici nu prea îşi bătea capul cu el. Ar fii crezut că bunicul lui va lăsa pe cineva mai competent să îi păzească bunurile.
  Inspiră adânc aer în piept. Parcă vedea că, în momentul în care se va elibera, Nina va fugi spre uşă cu toată viteza pe care o avea.
  
  Aşa că se gândi. Era ca o bombă care nu trebuia să explodeze.
  Îşi eliberă mâinile cu rapiditate, însă o prinse pe Nina de mână în acelaşi timp, astfel ţinând-o să nu fugă. În câteva secunde, rolurile erau inversate. Evan, cu toate astea, nu o ţinea de mâini pe femeie în poziţia aceea complet incomodă şi dureroasă, ci o lăsă liberă. Spera să nu fugă.
  - Ei bine, acum că am terminat cu prostiile astea, începu el, frecându-şi braţele a căror muşchi îl dureau de la poziţia în care îi puse Nina să stea. Poţi să îmi dai ce îmi aparţine ?