match in heaven

[Evan F. Lovel]

• Evan se încruntă când observă gestul şi cuvintele Julietei. Voia doar să fie drăguţ, nu era nevoie de ţâfnofăşeli de acel gen. Îşi dădu ochii peste cap, însă zâmbi pe jumătate, apoi o privi cât timp aceasta vorbi.
  Cu cât scotea mai multe cuvinte, cu atât în capul lui Evan se mâzgăleaul linii colorate şi alan-dala. Îşi frecă mâinile una de alta.
  - De acord, spuse el, cu un rânjet. Mă aştepţi aici, da ?
  Îi zâmbi, însă nu aşteptă un răspuns, ci urcă pe rând scările, având grijă să nu îşi piardă echilibrul sau să se rupă vreo scară sub el. Ştia că Julieta nu avea să rămână în urmă şi mai ştia şi că scările nu se vor dărâma sub niciun dintre ei.
  Evan înaintă pe scările înguste de lemn, cu grijă şi răbdare.
  Nu reuşea să îşi dea seama dacă acele scări duceau într-adevăr undeva, ori la capătul acelui drum lung pe care îl parcurseseră, ori la o altă cameră. Cu toate astea, nu putea să nu spere şi o parte din el credea cu tărie că va da până la urmă de lumina de la capătul tunelului.