bulletproof ; she is a queen, a mad queen

[Evan F. Lovel]

• Evan îşi încruntă sprâncenele, derutat de propriile gânduri. Era ciudat cum toate se învălmăşeau tocmai acum în mintea lui şi nu voiau să iasă afară, nu îi dădeau pace nicicum.
  Noaptea era răcoroasă, dar frumoasă, cu un aer de toamnă aparte. Cerul era înnorat, stelele acoperite şi singura sursă de lumină era umbra lunii parţial ascunsă şi felinarele înalte de fier de pe marginea drumului pavat.
  Evan se simţea ciudat ieşind singur seara doar pentru a se plimba în întuneric. Era mult mai liniştitor aşa, să te plimbi fără a mai vedea. Nu te mai ademenea nimic, nimic nu putea să îţi distragă atenţia de la propria minte şi puteai să îţi înfrunţi gândurile în pace.
  Se opri, jucîndu-se cu tenişii jerpeliţi în pământul uscat.
  Auzi paşi şi îşi ridică brusc capul, încercând să penetreze întunericul cu privirea lui. O siluetă subţire se contură în lumina difuză şi Evan desluşi conturul unei femei înalte.
  - Hei, salută el, fără frică sau ruşine.