if you fall i'll be there

[Aylee L. Lovel]

• Camera era intunecata, perdelele portocalii inchis oprind razele soarelui in afara ferestrelor. Doar o fasie de lumina reusea sa intre pe undeva, facand cateva fire de praf sa danseze. Podeaua veche era plina de carti si de praf, iar rafturile musteau de panze de paianjen. Pe biroul batran din lemn de nuc erau imprastiate pergamente si pene de scris, toate ingropand cateva cioturi de lumanari inchise la culoare. Un dulap urias, facut din acelasi lemn ca si masa, trona intr-un colt al incaperii, continand a doua cea mai mare colectie a vierinei. Pe jos, chiar langa pat, o patura cenusie statea mototolita.
  In pat Aylee se zvarcolea, transpirata. Camasa de noape i se lipise de corp, pe cand cearceaful statea ingramadit intr-un colt, lovit constant de piciarele lungi si subtiri ale fetei. Niste cuvinte imposibil de descifrat parasira buzele viperinei. De afara se auzi o bufnitura, iar fata se trezi, sarind in picioare cu bagheta in mana. Expirand zgomotos, Aylee se aseza inapoi in pat, privind in jur cu indiferenta. Iar avusese unul dintre acele vise, cele care o bantuiau in fiecare noapte si ii umbreau fiecare zi. Insa nu avea timp sa se gandeasca la asta.
  Se ridica din nou si porni inspre baie. Iesi de acolo cu claia de par pieptanata si aranjata, prinsa intr-un coc lejer din care ramaneau pe afara cateva suvite de par in fata. Deschise usa sifonierului aruncand priviri rapide asupra unei carti anume de pe birou. Inca nu ii placea ceea ce avea sa faca, insa nu avea de ales.
  Peste ceva timp oamenii o puteau privi plimbandu-se pe strazle oraselului Little Whinging, strangand o bucata de pergament in pumn. Din cauza ca nu stia locul nu putuse sa apara direct acolo, insa asta nu era o problema. Era mai greu cand era nevoita sa intrebe oamenii din cauza ca nu existau semne si placute. Si toti se uitau la ea de parca venise dintr-o alta lume. Spera ca hainele erau de vina. Insa cand ajunse acolo ramase cu gura cascata.

Aylee