wild chid

[Aylee L. Lovel]

• Zambi, incercand sa il faca sa nu para un zambet superior. Nu era asta. Era doar o oglinda a nesigurantei ce aparea din cauza unei experiente de viata nu atat de fericite. O credea pe Lexie, insa nu era sigura ca asta ar fi putut sa mearga la fel de bine si pentru altii. Unii pur si simplu nu erau atat de norocosi.
  -Interesant cum lucrurle se linistesc in cele din urma, nu?
  Ar mai fi vrut sa adauge ceva insa nu era sigura ce. N era genul de persoana care sa isi povesteasca viata oricui, pe cand discutia aceasta incepea sa ceara asa ceva. Si acum o sa fugi si o sa te ascunzi in padure? Sari in picioare, rasturnand butucul pe care Lexie il facuse sa apara. Inspira adanc, si se aseza la loc, simtind cum obrajii i se incalzesc.
  -Nu vreau sa par rea sau nesimtita, si chiar nu vreau sa par ingamfata, insa e atat de dragut sa vezi pe cineva ca inca e optimist si se asteapta la un maine mai bun. Sunteti o specie pe cale de disparitie, iar asta ar trebui sa te faca sa te simti pe atat de speciala, pe cat de ordinara incep sa ma simt eu dua ce am zis asta cu voce tare.
  Zambi si isi aranja un pic pelerina peste bluza cam decoltata, gandindu-se inca odata la cuvintele fetei din fata ei. Sau ar fi trebuit sa spuna femeie. Lexie era o persoana matura, mai matura decat avea ea sa fie vreodata.
  -Totusi, se pare ca tu ai reusit sa scoti ce a fost mai bun din aceasta experienta. Eu nu as putea niciodata...
  Trebuia sa devieze aceasta conversatie intr-o directie in care chiar ar fi putut sa spuna ceva. Sau care sa faca vocea sa taca. Oricare varianta era buna.