Witch, please

[Colin Hawkeye Rovson]

• Bun. Deci cum statea lista... Masti? Verificat. Resurse? Verificat. Curaj? Verificat. Nebunie (sau o forma de prostie, dar tinand cont ca erau amandoi Soimi, asta iesea din discutie)? Verificat. Gringotts? Da, asta era urmatorul lucru pe lista. Marele jaf de la Gringotts. Chicoti numai cand se gandi, dar ii raspunse fetei la imbratisari, inca amuzat de faptul ca, din cate se parea, tanara nu se astepta la masti. Asta era o liniuta la sirul lui de victorii.
  Hawkeye se uita in jur, incercand sa-si dea seama unde se aflau. Zambi, uitandu-se la Arlin pe sub gene.
  " Pai... Ce zici daca facem rost de orice vrem?" intreba el sireteste, indicand cu un deget lunguiet spre cel mai apropiat perete.
  Se intreba daca Arly realiza unde erau, dar nu mai astepta raspuns. Facu trei ture de dute-vino in fata peretelui si se dadu un pas inapoi cand usa mare de lemn incepea sa se formeze in fata lor, zambind satisfacut. Camera Necesitatii i se paruse intotdeauna un loc fascinant. Nu intelegea logica din spatele intregii functionari, insa in atatia ani la Hogwarts invatase ca nu trebuie sa caute prea multa coerenta in magie. Magia era. Si atat. Nimeni nu trebuia sa se complice cu legaturile din spatele acestei retele. Pentru ca el asa o percepea: ca pe o retea la care se putea conecta. Magia exista pretutindeni, in cantitati mai mari sau mai mici, si numai fiintele magice o puteau descoperi. Iar el era o creatura a magiei.
  Isi scutura capul, realizand ca gandurile sale o luasera pe aratura. Deschise usa si facu un gest larg cu mana spre Arlin, invitand-o sa paseasca inauntru, de parca ea era o regina, iar el soldatelul menit sa deschida si sa inchida usi. Dar il amuza scenariul asta.