Blue Jeans

[Evan F. Lovel]

• Evan îşi drese glasul, simţind aerul rece coborându-i pe gât. Nu îi venea să creadă că priveşte turnul Eiffel, la adevărata sa valoare. Era splendid şi se simţea extrem de liber, relaxat şi în stare să câştige orice, să facă orice.
  Se plimba deja de câteva ore pe străzile înguste ale Paris-ului, admirând fiecare detaliu, memorând fiecare loc, monument sau clădire care îi atrăsese atenţia şi privind cupluri fericite sau tablouri romantice.
  Străzile erau pline de tablouri, obiecte turistice, cărţi sau momente artistice extraordinare ale unor oameni care îşi câştigau traiul pe acele dale de piatră.
  Evan îşi adânci mâinile în buzunarele paltonului negru, cu fularul înfăşurat de gât aşezat şi peste gură şi nas. Era foarte frig, frig cu care, deşi obişnuit, viperinul nu reuşea să se împace. Adora iarna, însă adora numai partea cu şemineu aprins, ciocolată şi sărbători.
  Se opri, căutând cu privirea un reustaurant sau o cafenea în care să îşi încălzească oasele îngheţate. Şopti o exclamaţie de mulţumire când văzu o cafenea micuţă şi intră fără să se gândească. O căldură şi o lumină difuză îl lovi din plin când intră.
  Zâmbi, apoi merse lângă tejghea şi îşi luă o cafea fierbine cu lapte şi zahăr. Evan privi în jur, cercetând încăperea. Brusc, dădu cu ochii de o persoană cunoscută. Evan zâmbi, apropiindu-se de spatele Julietei Thibault.
  - Bau, spuse încet, zâmbind şmecheresc.