So that was that

[Ema Snow]

So that was that
and maybe this will be the Rule-Breaking Day

-Rebecca&Ema-

• Trecutul era trecut, prezentul este prezent, iar viitorul va fi viitor. Mai pe scurt, timp. O notiune pe cat de simplu de perceput, pe atat de greu de explicat. Iar asta era principalul motiv care o ademenise pe Ema in sala Bibliotecii, facand-o sa-si ingroape privirea printre pagini vechi. Cuvintele inghesuite strigau dupa atentia sa, iar ea era dornica sa le-o acorde.
  Citi o vreme dintr-o carte a unui mare profesor filozof magic, stand incremenita in aceeasi pozitie timp de ore intregi: cu capul plecat, umerii drepti si mainile fixe pe masa. Abia cand ajunse la fraza cu 'timpul nu exista in realitate' isi scutura capul, privind neincrezatoare spre sirul scris. Prima oara, a avut senzatia ca nu a citit bine, asa ca relua fraza, ca un copil mic ce tocmai invatase sa analizeze si incerca sa caute logica in cuvinte mari. Dar nimic nu se modifica in ordinea literelor. Scria foarte clar, negru pe alb: 'timpul nu exista in realitate'. A doua oara, privi cu sfidare cuvintele filozofice. Asta era ceva ce se ridica impotriva principiilor ei. I se parea scandalos. Cum sa nu existe timpul? Si atunci cum se mai explica problema cu timpul personal si timpul real? Ce era atunci cand erai plictisit si ti se parea ca orele trec cu viteza melcului? Ce era atunci cand te simteai bine si ti se parea ca orele trec prea repede? Si de ce ar inventa cineva un aparat care sa masoare ceva ce nu exista in realitate? Ce rol mai avea atunci ceasul de la mana ei?
  Inchise cartea cu putere, uitandu-se la ea de parca era ceva jignitor. Ema se ridica de la masa si se duse chitita printre rafturi pentru a cauta o alta sursa de explicatii. Si poate ca era bine daca se calma putin inainte de a rani pe cineva din pura greseala.
  Simti micul obstacol fizic ce ii aparuse in cale, obstacolul de care se impiedica de altfel, si se dadu cu ochi mari inapoi, privind spre chipul unei fete necunoscute.
  " Imi cer scuze" murmura Soimeanca politicos si sincer. " Nu eram atenta pe unde mergeam... Esti bine?"