So that was that

[Ema Snow]

• Ema se mai uita o clipa la fata scunduta, blonda, inregistrand pentru prima oara albastrul irisului. Se linisti sa descopere ca nu era nimic grav si era acum suficient de relaxata incat sa afiseze un zambet deschis. Observa ca avea de-a face cu o Soimarita, asta tinand cont de emblemele pe care le purta si sclipirea aceea unica din privire, pe care Ema o intalnise numai la elevii Casei Albastre. Pur si simplu, era mereu acolo, un element definitoriu in structura fiecarui Soimean. Si stia ca nu se insala, pentru ca Ema petrecuse atat de mult timp printre ei, incat ajunsese sa le cunoasca punctele forte si punctele slabe la marea majoritate. Si, intr-un fel ciudat de a zice, se recunostea, intr-o masura mai mica sau mai mare, in fiecare gest. Invatase ca Soimii erau o familie si cu siguranta devenise suficient de prinsa in toata treaba asta incat sa-si apere Casa. Si intr-un fel, era datoria ei, ca urmasa a Rowenei Ochi-de-Soim si ca Sefa de Casa. Clipi des. Iar o lua pe aratura.
  " Presupun ca esti noua pe aici" continua sa zambeasca, privind-o pe tanara cu blandete. " Ema Grace Snow" se prezenta si intinse o mana prieteneasca inainte.
  Curiozitatea nativa isi gasi locul in mintea ei, iar Soimarita se gasi brusc interesata de tanara din fata ei. Pentru ca era o noutate. Pentru ca reprezenta un nou fel de gandire, o noua perspectiva unica, o noua combinare de calitati si defecte.