So that was that

[Ema Snow]

• Pentru o clipa, ramasese prinsa intr-o stare melancolica. Bea i se parea cumva ezitanta si putea sa inteleaga asta, caci si ea fusese boboaca la un moment dat. Si chiar isi amintea ca pe atunci se 'imbata cu apa', spunandu-si ca o sa creasca si nu o sa se mai piarda printre picioarele celorlalti. Intr-adevar, Ema crescuse in ultimii sapte ani, insa intr-un loc unde media de inaltime a fetelor de varsta sa ajungea undeva pe la 1,75m, cei 63 de centimetri peste un metru ai Soimencei pareau ridicoli. Dar recunostea in sinea ei ca tocmai din cauza asta se simtea atat de relaxata si de naturala in preajma Rebeccai.
  O privi intrebator, putin socata de modul direct al fetei. Insa admira asta. Ema fusese in primii ani o timida incurabila. Nu e ca si cum in prezent nu continua sa se manifeste ca o adevarata flegmatica, insa mai prinsese ceva tupeu.
  " Sigur. Te voi ajuta cum pot mai bine" spuse ea, cu o expresie serioasa si putin derutata intiparita pe chip.
  Se intinse pentru a pune cartea la loc si o apuca, fara sa se uite, pe cea de langa. Stia din experienta ca, daca gaseai o carte in subiectul care te interesa, toate cele de langa abordau aceeasi tema. Se uita rapid peste umar si facu un gest formal spre o masa pitita intre rafturi.
  " Te ascult" adauga bland, fixandu-si toata atentia asupra Rebeccai.