Hello, hello - where did you go ?

[Isabella River]

• Isi stranse pumnul drept in jurul incheieturii stangi, incercand sa ignore durerea ce se raspandea rapid in tot bratul. Merse in pas alert catre Aripa Spitalului, simtind intepaturi in ochii care se umpleau incet de lacrimi. Incerca sa ramana calma, desi respira greu si isi simtea inima batand cu putere.
  Pasii ei rasunau pe coridorul pustiu, luminat slab de tortele pozitionate pe peretii reci de piatra. Era tarziu, asa ca era convinsa ca majoritatea elevilor si profesorilor erau in dormitoare, Turnul Adultilor si eventual, cei care inca nu puteau dormi erau in Camerele de Zi.
  
  Fusese o idee neinspirata, trebuia sa admita si in curand avea sa se gaseasca intr-o situatie incomoda, iar singura modalitate de a evita si mai multe probleme, ar fi sa minta - iar ea nu se prea pricepea la asta.
  Ar fi putut foarte bine sa apeleze la niste vraji sau potiuni, insa nu avea nici rabdarea si nici timpul necesar. In plus, era de parere ca prea mult se bazau vrajitorii pe aceste lucruri si cam uitau cum sa se descurce in realitate, cand nu ai acces la vraji sau potiuni.
  
  Se uita in urma, eliberandu-si incheietura doar pentru clipa pentru a-si feri cateva suvite de par de pe frunte. Spera sa nu dea peste nimeni - eventual sa nu gaseaca pe nimeni in Aripa Spitalului, in acest fel ar fi putut sa aiba grija singura de incheietura insangerata, iar mai apoi sa plece spre Pivnita Viperinilor.
  Si totusi ducea lipsa unei persoane. Zambi la acel gand, aproape involuntar.
  "A trecut prea mult timp.." isi spuse incruntandu-se usor si simtind cum zambetul se trasforma in unul mai mult cauzat de dor si tristete. Insa daca era ceva ce invatase era ca in viata exista un echilibru si ca este mai bine asa. Esti fericit acum - doar ca sa fii trist mai tarziu. Si invers. In felul asta, inveti sa apreciezi.