The game of life is hard to play.

[Julieta D. Thibault]

• Statea de cateva ore bune in fatza semineului, cu cana de ciocolata calda privind in gol. Avea multe de facut, sau mai bine zis multe de gandit insa nu voia sa-si incarce ziua, se uita la ceasul bufnita si observa ca era destul de tarziu si trebuia sa ajunga la soimeanca, mai exact la Ema. Sari ca arsa de pe canapea, puse cana cu ciocolata calda pe masa si merse sa se schimbe. Dupa douazeci de minute, era gata imbracata cu o pereche de blugi, botinele, o bluza neagra si cu paltonul alb, iar in jurul gatului o esarfa alba care se potrivea exact paltonului. Iesi din conac, iar cu ajutorul baghetei ajunse direct in fata casei Emei.
  
  Desigur, ii adusese si un cadou daca tot venise la ea, un colier frumos decorat cu un pandantiv in forma de inima albastra, culoarea casei soimencei. Lua o gura de aer mare si apoi batu la usa, asteptand sa ii fie deschisa usa. Deabea astepta ca sa vorbeasca cu Ema, sa-i mai povesteasca una alta cate patise si voia sa auda si ea ce facuse soimeanca saptamanile astea, nu o mai vazuse prea des. Batu la usa, cioc-cioc.