The game of life is hard to play.

[Ema Snow]

• Cioc-cioc
  
  Daca prin intamplare Ema nu ar fi auzit bataia din usa, atunci cu siguranta Charlie, cainele surorii sale, avusese grija sa faca anuntata vizita cuiva prin cele mai stridente sunete posibile. Soimeanca il impinse cu un picior in bucatarie, inchizand usa instantaneu. Charlie era exact ce nu avea nevoie acum.
  Se grabi sa deschida usa de la intrare, talpile goale picaind pe podea, in timp ce-si aranja putin tricoul lalau. Nici nu mai baga in seama faptul ca o suvita de par ii iesise din cocul facut 'pur-casnic' si apasa clanta. Deja zambea atunci cand usa se deschise complet.
  " Juls! Hei!" saluta Ema energic.
  Se simtea asemenea unui copil mic care primeste o jucarie noua si se mustra imediat pentru comparatia ciudata. Si asta pentru ca, in primul rand, Julieta nu era jucaria ei si, in al doilea rand, pentru ca nu era ca si cum nu o mai vazuse pe Cercetasa pana atunci.
  O pofti inauntru cu un gest larg, aducandu-si aminte de vechile lor intamplari. Nici in acea clipa nu-i venea sa creada ca ele intr-adevar jucasera rolul unor domnite de curte veche si nici ca lucrasera - mai mult sau mai putin - cot la cot cu figuri mari ale istoriei Magice si Incuiate.
  Ema o conduse pe Julieta in sufrageria micuta, facandu-i semn sa se faca comoda unde doreste.
  " Juls, ce-ai mai facut?" intreba ea, asezandu-se pe bratul fotoliului.