The game of life is hard to play.

[Julieta D. Thibault]

• O imbratisa pe Ema la randul ei si intra in casa, nu era o casa foarte mare insa arata superb si era foarte primitoare. Se descalta de botine si puse paltonul alb pe cuier apoi se lasa ghidata de soimeanca in sufragerie. Se aseza pe unul dintre fotolii si spuse:
  - Am o gramada sa-ti povestesc, defapt o sa-ti spun pe parcurs. Insa, sa stii ca n-am uitat de tine. Spuse ea si ii lasa pe masuta cadoul, spera sa-i placa chiar daca nu era ceva foarte valoros, insa era daruit din inima.
  
  - Dar tu? Nu te-am mai prea vazut saptamanile astea, probabil..pentru ca si eu am fost plecata in Paris pentru cateva zile, asa o mini-vacanta. murmura ea in continuare si apoi o lasa pe soimeanca sa vada cadoul, insa sa si vorbeasca. Stia ca era o moara stricata, poate era unul dintre cele mai mari defecte ale ei, cel de al doilea fiind nerabdarea, nu avusese niciodata rabdare in nimic.
  - Ei? Cum ti se pare cadoul?