wild chid

[Aylee L. Lovel]

• Se ridica de pe buturuga si incepu sa se plimbe. Avea privirea atintita in jos, facand cercuri in jurul sefei de casa. Ea era mai mult genul de persoana care sa stea locului, sa se miste cat mai putin, sa ocupe cat mai putin spatiu, insa doar cand era singura. Cand era cineva care sa se uite la ea, devenea nervoasa. In Franta i se spusese ca boala ei, in care nu credea, venea impreuna cu paranoia, de aceea ave gandurile acestea. Nici asta nu credea.
  -Nu e ciudat ca doua persoane ca noi, care am putea sa semanam atat de mult... Tinere, cu parul intunecat la culoare, cu ochii verzi, amandoua profesoare... si totusi, suntem atat de diferite. Mentalitatea si modul de a trai ne despart atat de mult... Sa fie de vina parintii si circumtantele, sau ADN-ul si evolutia, nu se stie, insa mie mi se pare fascinant.
  Acesta era un gand care o macina de ceva timp. Nu doar cand venea vorba de Lexie, ci aproape de oricine. Era la un pas distanta de a fi ca oricine altcineva si totusi, toata lumea era ascunsa in spatele unor pereti invizibil, dar foarte palpabili. Iar cui asa ceva nu i se parea fascinant... Ar fi vrut sa se aseze la loc, insa auzi un zgomot ciudat. Ii facu semn viperinei cu capul, ca sa vada daca auzise si aceasta.