Not going to fight this

[Aylee L. Lovel]

• Incepu sa isi treaca mana prin par, degetele scheletice pieptanand firele ce stateau explodate in jurul capului. Cand ajunse la capatul suvitei isi baga din nou mana in par. Si don nou. Si din nou. Mainile sale aveau nevoie sa fie ocupate in permanenta, trebuia sa faca mereu ceva. Nu putea sa stea locului. Cand isi dadu seama ca avea sa cheleasca daca va continua asa, incepu sa se joace cu perdeaua de care se sprijinea. Pe coridorul trenului niste elevi, probabil boboci, se plimbau nonsalant, tinandu-se de mana. Copii, isi spuse in gand, dupa care trase perdeaua la loc. Oamenii erau atat de neatenti. Putea sa treaca pe langa ei o informatie care sa ii ajute in viitor, dar ei nu vor stii niciodata. Ar putea gasi raspunsuri la probleme grave si reale, daca ar fi putin mai atenti, ar putea sa treaca pe langa iubirea vietii lor si nu si-ar da seama. Atat de superficial...
  Hawk ramase tacut pentru catva timp. Poate gandindu-se la ceea ce ii spusese fetei, poate pregatindu-si urmatoarele replici. Nu avea de unde sa stie. Cand era mica ar fi vrut sa poata citi mintile oamenilor. Nu in felul de sentimente, ceea ce oricum facea, ci in adevaratul sens al cuvantului. I-ar fi placut sa stie ce gandeste x, aici si acum. Perioada in care locuise in Franta o lecuise de orice dorinta de genul acesta. Nimeni nu ar vrea sa auda gandurile psihopatilor, sociopatilor sau a oricarei alte categorii de "nebuni". Oricat de inofensivi ar fi parut. Zambi.
  -Noi doi nu o sa ne punem de acord niciodata pe teme de genul asta, stii, nu?
  Arunca intrebarea cu nonsalanta, cu o urma de indiferenta. Nu ca nu i-ar fi pasat de Hawkeye, insa nu ii pasa in mod deosebit de conversatie. Nu avea de ce. Privelistea ii spunea ca nu mai era mult pana la Hogwarts...