Hello, hello - where did you go ?

[Lexie Stryder]

• Lexie privi pergamentul lung, pătat în unele locuri cu cerneală albastră şi acoperit cu scrisul ei înghesuit şi uşor dezordonat. Oftă, simţindu-se uşurată că îşi terminase toată treaba. Era târziu în noapte şi nu se simţea chiar foarte bine. Era uşor ameţită şi ciudat de amorţită după atâtea ore de stat pe scaun.
  Îşi ridică privirea. Ceasul arăta că era trecut de miezul nopţii şi patul ei o aştepta parcă în colţul camerei.
  Viperina se ridică de pe scaunul de lemn, sprijinindu-se de braţele acestuia. Începu să îşi strângă pergamentul, înfăşurându-l. Simţi o durere uşoară în deget şi tresări.
  O picătură de sânge curgea dintr-o tăietură firavă de pe degetul alb al viperinei.
  - La naiba, spuse, încruntându-se.
  Lexie se îndreptă spre dulap, deschizând cele două vitrine. Căută cu privirea o poţiune vindecătoare, însă nu găsi. Scoase un zgomot exasperat. Avea nevoie de un medicament, indiferent dacă micuţa zgârietură va înceta să sângereze singură. Rezerva ei de poţiuni trebuia să fie fără fund, lucru ce începea să o streseze din ce în ce mai mult.
  Îşi înfăşură o batistă albă pe deget, apoi ieşi din Camera de Zi a viperinilor, hotărâtă să meargă în Aripa Spitalului, să ia sticluţa şi apoi să se întoarcă direct la culcare.
  Urcă toate rândurile de scări, simţindu-se obosită şi nerăbdătoare. Îşi întorcea din când în când batista, într-un final înroşindu-se de sânge.
  Lexie intră pe uşa mare din lemn masiv a Infirmeriei şi îşi îngustă ochii. Dăduse brusc de o lumină foarte puternică, deranjantă pentru ochii ei obişnuiţi cu întunericul. După câteva secunde, totuşi, reuşi să descifreze trei siluete în încăpere.
  Primele două îi erau extrem de cunoscute. Una era sora ei, Isabella, iar cealaltă îi aparţinea lui Hawkeye, elev de la Ochi de Şoim. Totuşi, cea care era cea mai apropiată de dânsă îi era complet necunoscută.
  - Bună, salută ea, simţind cum îi fuge somnul. Acum că dăduse peste prieteni, avea un sentiment de entuziasm.