Hello, hello - where did you go ?

[Ada McNair]

Toti cei patru formau acum un patrulater neregulat, stand fiecare rezemat de cate o parte a patului. Nimeni nu zicea nimic, intrebarea lui Hawkeye ramanand de mult in umbra. Era o stare ciudata de timiditate amestecata cu teama si nesiguranta. Dupa ceva timp, Ada se trase mai aproape de Hawkeye si ii puse mana pe cap ca o sora ce isi alinta fratele mai mic.
"Hehe...nu esti tu cam micut sa fii treaz la ora asta?"

Vazu expresia oarecum ofuscata a baiatului iar ca raspuns primise doar un marait scurt. Nu stia de ce intrebase asta. Poate ca vroia doar sa mai destinda atmosfera. Era genul de persoana care avea un simt al penibilului foarte dezvoltat si ii placea sa evite momentele in care toata lumea tacea fara sa stie ce sa zica.
"Mda...asta nu a fost prea dragut din partea mea. Deci...Hawkeye, Lexie...povestiti-mi ceva despre voi. Avand in vedere ca nu am avut ocazia sa vorbim vreodata, mi-as dori sa va cunosc."

Ada observa cum aceasta intrebare readuse viata in ochii celor doi. Chipul lui Lexie evolua de la stadiul de incruntare la un zambet mare, iar privirea lui Hawkeye se indeparta de la imaginea copacilor de afara, fixandu-se din nou pe obiectele din camera. Ada rasufla usurata ducandu-si maneca robei la frunte si isi sterse picaturile imaginare de sudoare. O privi victorioasa pe Isabella si se aseza comod pe o bucatica de pat libera pe care o gasise prin imprejur.

Ascultand relatarile celor doi, observa ca Isabella nu deschise gura de foarte multa vreme. Parea trista, ingandurata. Nu avea chef de vorba ci probabil vroia doar sa fie singura. Se intreba daca in momentul acela se gandea la cineva.
'Da...probabil asta e...un armasar focos ii cutreiera acum mintea Isabellei.'
Incerca sa nu o mai asalteze cu priviri insistente si isi schimba pozitia.