Hello, hello - where did you go ?

[Colin Hawkeye Rovson]

• Se uita la Ada cu o privire ciudata, pe jumatate ofensat, pe jumatate uimit. Si poate ca se strecura pe undeva pe acolo si un simt ciudat de deja-vu. Era iar un copil, asa cum fusese in primul sau an la Hogwarts, asa cum fusese inapoi la Londra, in casa parinteasca, cu atat de multi ani in urma. Dar intr-un final ajunse sa zambeasca, deoarece gestul era prea familiar. De-a lungul anilor de studiu, multi il tratau pe Hawk ca pe un pici, in ciuda inaltimii, insa nu-l deranja. Brusc, realiza ca Ada nu mai e doar noua cunostinta din Casa sa. Era una dintre persoanele cu care simtea ca se va intelege bine. Si apoi, daca statea sa se gandeasca, da, era cam micut ca sa fie treaz la ora respectiva. Sau mai bine spus, sa fie acolo, nu in Turnul Soimlor, palavragind, studiind sau jucand tot felul.
  Asculta cu atentie raspunsul lui Lexie si ridica, fara sa vrea, o spranceana confuza. Poate ca asa se explica de ce mereu cand o vedea se gandea -in trecere, ce-i drept- la Isabella si invers. Insa intelegea situatia, asa ca nu spuse nimic si nici nu ii invadara mintea tot felul de intrebari mai mult sau mai putin prostesti. In schimb, zambi, prietenos si deschis, asa cum ii statea in obicei. Si nu era un gest de mila sau de compasiune, era pur si simplu, caci uneori asta se dovedea suficient.
  Hawk isi schimba greutatea de pe un picior pe altul, realizand ca venise randul sau de a raspunde la intrebare. Era putin incurcat, deoarece erau multe chestii care il defineau, dar nu vroia sa dea detalii inutile. Isi impreuna degetele in dreptul stomacului, impletindu-le si despletindu-le in continuu.
  " Pai... Hmm... Londonez. Am un frate mai mic, o pasiune pentru muzica, o doza sanatoasa de antitalent pentru pictura si o cutie plina cu jocuri video. Nimic deosebit."
  Facu un gest vag cu mainile, zambind stramb. Nu stia ce putea sa zica in plus si nici macar nu stia cat de relevante pareau informatiile pe care tocmai le insiruise. Un moment, o privi cu ochi curiosi pe Ada si continua analiza lui magulita asupra obiectelor de pe cea mai apropiata noptiera, cu urechile ciulite.