little things

[Evan F. Lovel]

• Evan ridică din sprâncene la auzul cuvintelor Ninei. Vorbea serios sau doar se juca cu capul lui ? Ştia că tatăl său nu ar fii trimis astfel de mesaje dacă nu erau adevărate. Nu avea pic de simţ al umorului.
  Viperinul îşi încrucişă braţele la piept, privindu-i mişcările femeii.
  Tresări când văzu globul movuliu, cu materie ceţoaşă în interior, apoi observă cum expresia Ninei se schimba încet încet.
  Deci era adevărat. În momentul în care fata se ridică de pe scaunul de lemn, Evan îi smulse globul din mână şi îl aruncă afară pe geam, prinzând-o pe fată de o mână şi trăgând-o după el afară pe uşă.
  Auzi marea bufnitură chiar când ajunseră afară şi impactul îi împinse pe cei doi, aruncându-i pe pietrişul rece.
  Ups
  Nu se putea gândi la altceva decât la ups.
  Unde era bătrânul ? De ce nu ieşise după ei ? Rămase nemişcat când îşi dădu seama ce tocmai se întâmplase.
  Nu reuşi să scoată altceva decât un mârâit scurt şi îndurerat.