The game of life is hard to play.

[Julieta D. Thibault]

• O privi fix pe soimeanca pret de cateva minute, nu ziceau niciuna nimic insa ii se parea ciudat ca Ema tacea pentru un timp indelungat. Mereu o vazuse spontana, gata de actiune si nicidecum cineva care tace si se retrage intr-un loc, in cazul asta cineva care tace pentru cateva minute bune.
  -Uhm..am zis ceva gresit de ai tacut pe moment?! Aaa..Smith, nu? Paai, ca sa nu te las in dubii povestea e cam asa: Am mers la asa zisa petrecere a lui Smith pentru a lua niste acte, actele familiei Thibault care nu aveau voie sa pice pe maini gresite. Acolo, am cunoscut un tip destul de simpatic si spontan, Evan. S-a oferit, sau cel putin m-a ajutat sa luam acele acte si ca deobicei am ajuns din lac in put, deoarece am fugit de gorilele lui Smith si era sa murim din cauza lui, insa asta e partea neinteresanta. L-am prins intr-un final pe Smith, dupa ce m-a torturat el, aproape..si...l-am legat acolo apoi am plecat si..finalul povestei! Da, stiu..neinteresant. Lua o gura mare de aer dupa ce vorbi atata si lua o gura de apa din cana care i-o oferise soimeanca, apoi o puse la loc pe masa. Probabil ca vorbea prea mult, insa stia ca soimencei ii se putea incredinta asa ca ii spuse:
  - De Colin ce mai stii? Nu..a mai dat semne de viata de ceva timp.