It’s where my demons hide

[Colin Hawkeye Rovson]

• Cine venise cu ideile pentru astfel de denumiri? Ce nebun se ocupase cu strazile? Asta era prea de tot! Jumatate din cuvintele de pe harta nici macar nu le putea citi, cu atat mai putin sa le pronunte. Si el citea si vorbea irlandeza destul de fluent, pentru Baghetele Zeilor!
  " Nu... defapt esti aici, acolo e... partea opusa unde suntem noi."
  Tresari, aducandu-si bratele in defensiva si lovind tablia mesei cu genunchii. Cu ochii cat cepele, Hawk isi ridica privirea spre cel care i se adresase. Rasufla usurat si isi trecu o mana prin parul negru, inspirand profund. Zambi cu jumatate de gura, intrebandu-se de ce si de ce mereu avea astfel de reactii in preajma lui Klaus Lovel. Dar chiar si asa...
  " Klaus" saluta el prieteneste. " Nici nu stii cat de mult ma bucur sa te vad!" 'Si cu atat mai mult cu cat observ ca stii locurile' continua in gand.
  Stranse hartiile intr-o gramajoara dezordonata, eliberand masa. Zambi in continuare, relaxandu-se vizibil.
  " Asta e o intrebare al naibii de buna!" ofta el, balanganindu-si un deget. Ce-i drept, incerca si el sa-si dea seama cum de naiba se lasase convins sa vina in Germania. " Sunt aici ca sa recuperez mai multe carti... Poveste lunga. O poanta, o farsa, ceva legat de vanzari internationale si incapatanarea mea de a-mi lua lucrurile inapoi. Dar tu? Nu te-am mai vazut de mult timp. Si cum de esti tu in Germania?"