It’s where my demons hide

[Klaus Lovel]

• Se aseza la masa cu un zambet larg, mai ales catre chelnerita care ii adusese cafeaua si isi lasa si numarul ei la el in farfurie. Zambi, baga numarul la sacou si apoi il dadu jos lasandu-se in camasa. Isi intoarse privirea spre Colin, spunand:
  -Carti? Sa inteleg ca avem ceva in comun, insa sunt sigur ca ai un motiv extrem de bun despre carti ca sa vi aici. Deobicei din Germania faci foarte greu rost de carti, caci sunt rare cele mai multe pe aici si greu de vandut, la un pret destul de ridicat. Insa, eu..n-am venit pentru carti. Nu am venit pentru nimic anume, o mica plimbare si excursie nu-mi strica niciodata. In plus, te pot insoti daca vrei..cunosc Germania mai bine ca pe dormitorul meu..deci.. Murmura el dand absent din umeri, chiar cunostea foarte bin Germania. O buna parte din copilarie o petrecuse aici, cu bunicii, sau in mare parte cu prietenii, chiar afaceri cu diferiti germani.
  - Despre ce fel de carti e vorba?