The game of life is hard to play.

[Ema Snow]

• Privirea i se focaliza iar pe chipul Julietei. Dadu sa-i spuna ca nu e nevoie sa-i impartaseasca niste informatii daca nu dorea, dar nu se dovedi destul de rapida. Asa ca asculta cu atentie vorbele prietenei sale, amintiri vechi jucandu-i-se prin minte. Intelegea. Intelegea cu adevarat, desi nu stia cum sa se explice. Ii zambi Julietei, rezemandu-si barbia de genunchii adusi la piept.
  " Ma gandeam la faptul ca avem mai multe in comun, intr-un fel ciudat de a o spune... Stiu ca a fost dificil si iti spun ca, mai devreme sau mai tarziu, totul o sa te prinda din urma. Emotional vorbind. Iar atunci va trebui sa fii constienta de faptul ce e doar ceva de moment, ceva trecator... Altfel nu o sa treci usor peste... Crede-ma pe cuvant. Stiu despre ce vorbesc"
  Pentru ea fusese intr-un moment nepotrivit. Vedea foarte clar cu ochii mintii padurea umbroasa si picaturile de ploaie ce cadeau mereu si mereu. Isi amintea pamantul umed pe care dormea si durerea fizica ce o invaluia cu o prezenta constanta. Si peste toate, era vina izbitoare ce-i apasa umerii: toate remuscarile ei, toate deciziile gresite, toate momentele de neatentie. Isi scutura capul, blocand astfel de ganduri.
  Se uita iar la Julieta, de data asta mai relaxata.
  " Hawkeye?"
  Isi dadu ochii peste cap si ofta nemultumita, desi in sinea ei era recunoscatoare pentru schimbarea subiectului.
  " Tocmai ce a scapat de detentie acum doua zile."
  Ridica o spranceana sugestiva. Se auzi un vibrat, iar ochii Emei cercetara rapid incaperea, dar nimic nu parea in neregula. Atentia se intoarse la Cercetasa.