It’s where my demons hide

[Colin Hawkeye Rovson]

• Se uita cu ochi mari la lejeritatea pe care o afisa Klaus fata de chelnerita si de gestul ei. Brusc, se simtea copil, asa ca se abtinu cu desavarsire sa comande doua pocale cu mied, desi probabil ca nu i-ar fi dat nimeni. Eh... Asta e... Unii pur si simplu erau facuti pentru meseria de 'magneti'.
  Ofta, frecandu-si fata. Faptul ca era posibil sa gaseasca atat de greu carti in Germania il descuraja.
  " Lasa-ma sa-ti explic" incepu el, punandu-si coatele pe masa. " E vorba de cartile mele"
  Urmari pentru o clipa fata lui Klaus, urmarind vreo reactie. Cine stie cat de posesiv sau obsedat dupa lectura paruse...
  " Vorbesc cat se poate de serios. Hai sa zicem doar ca am intrecut masura cu o farsa si ca altii s-au razbunat, vanzand cateva dintre cartile mele unor germani. Unora pur si simplu nu le plac oile..."
  Hawk ridica din umeri, incercand sa para cat se poate de nevinovat. Pana la urma, nu era din cauza lui. ... ... Nu in totalitate macar.
  Degetele lui lungi apucara gramajoara de hartii, aducand-o in mijlocul mesei. Insira patru biletele cu adrese in fata lui Klaus.
  " Aici locuiesc cumparatorii" spuse el, indicand cu degetul fiecare bilet si zambind stramb.