glory brings us pleasure

[Lexie Stryder]

• Lexie oftă nerăbdătoare, privindu-şi bucata de pergament aproape goală. Se săturase de scris. Nu mai voia săs crie şi să gândească. Voia să vorbească cu cineva. Se simţea mută. Gâtul îi era uscat şi buzele crăpate.
  O ciudată inactivitate o cuprinsese în ultimele zile. Făcea ce făcea de obicei, însă parcă nu era prezentă. Era prinsă într-o lume a ei, ciudat de frumoasă şi de ademenitoare.
  Dar nu. Trebuia să iasă din bula ei de săpun. Ura acele perioade. O făceau să se simtă copilă, slabă şi buă de nimic.
  Îşi frecă mâinile de coapse şi se ridică de pe scaunul de lemn al biroului.
  Voia să povestească cu cineva. Avea chef să simtă din nou acea frumoasă mulţumire atunci când te găseşti înconjurat de oameni frumoşi şi buni care ţi-au fost alături în nenumărate necazuri şi acum au venit să sărbătoriţi viaţa pur şi simplu.
  Lexie ieşi din Camera de Zi a viperinilor care era aproape goală, în ciuda faptului că afară ploua şi era după amiaza unei zile libere.
  Îşi aruncă uşor neglijent eşarfa verde pe umeri şi în scurt timp se găsi în Holul de la Intrare.
  Nimeni nici aici. Inspiră adânc aer în piept şi o luă spre scările de marmură. Voia să admire trofeele şcolii. Îi plăcea să facă asta pentru că se simţea ca şi cum ar privi gloria lor în ochi şi ar sfida-o. Leixe se ducea în acea încăpere, admira toate trofeele şi îşi imagina viaţa frumoasă a fiecărui câştigător, însă, spre deosebire de ceilalţi, niciodată nu îşi dorise o asemenea existenţă.
  Era prea fericită, spunea ea.
  Îşi drese glasul şi încuviinţă scurt când trecu pe lângă Îgrijitor care îi aruncă o privire cercetătoare. Era profesoară, pentru numele lui Dumnezeu, ce mai avea cu ea acum ?
  Lexie nu se prea pusese în relaţii bună cu Filch de când ajunsese la Hogwarts şi până acum. De fapt, niciun elev nu reuşea şi nici nu îşi dădea silinţa să ajungă în graţiile Îngrijitorului.
  Lexie se opri lângă Sala Trofeelor şi apăsă clanţa fără să se gândească.
  
  OOC: anyone.