It’s where my demons hide

[Colin Hawkeye Rovson]

• Simturi de spion? Doar nu vorbea serios?! Poate ca ar trebui sa-i spuna cat de impiedicat se putea dovedi. Mai ales daca nu era in apele lui.
  " Nu-ti face griji. Am o memorie vizuala buna, doua minute sunt suficiente pentru a-mi gasi cartea" mumura in timp ce-si scotocea buzunarele in cautarea unor galeoni.
  Ridica o spranceana confuza spre Klaus. Cum de stia omul asta atatea despre arta spionajului? Stia doar ca e fratele unei colege de Casa, dar nimic despre ocupatia lui de zi cu zi. Trebuia sa faca ceva, ca doar nu era un somer pe capul familiei, nu? Hawkeye isi scutura brutal capul, regretand fie numai si faptul ca se gandise la asa ceva. Stupid. Sigur era ceva din ceai.
  " Si ce ziceai ca faci de obicei?" intreba intr-un final, mai degraba din amuzament decat din dorinta de a nu mai abera in minte.
  Se uita brusc la costumul sau cel nou, clipind des. Mda, putea sa-i dea dreptate lui Klaus cand venea vorba de capitolul confortabil. Nu chiar cea mai buna alegere. Imbracat in negru, se simtea de-a dreptul schelambic, nu ca de obicei. Poate ca putea sa-si numere coastele! Asta ar fi fost misto... Si alarmant. Dar misto. In schimb, i-ar fi convenit de minune daca ar fi putut scapa de masca. Se simtea aiurea, dar pricepea necesitatea.
  " Ok, unde-i prima casa?" intreba Hawk, incercand sa stea cat mai drept, mai nobil, posibil.