It’s where my demons hide

[Klaus Lovel]

• Inghiti in sec privindu-l pe soimean, chiar credea ca avea sa-i spuna? Defapt, putea doar sa-i de-a un raspuns simplu, lucra la afacerea familiei. Caci in fond o mare parte din adevar asta era, insa mai mult..se ocupa si cu altele. Cum ar veni: ziua vrajitor obisnuit, iar noaptea..nici nu te puteai gandi cate putea face noapte, probabil si pe sora lui ar fi speriat-o, insa..mai bine tacea.
  - Lucrez la afacerea familiei mele, Lovel. Tata a murit si am ramas eu la conducere...mama are o parte din actiuni iar eu cu sora mea cealalta parte, insa eu nu am legatura cu ea. Deci, conduc firma..pe jumatate, in curand va fi toata pe mainile mele. Spuse el in cele din urma cu un zambet larg pe buze. Lua prima adresa, numarul cincizeci si opt, strada Koln. Isi intoarse privirea spre soimean, spunand:
  - Strada Koln, e pe..aici. Murmura el in continuare si o lua in fata alergand, se uita in spate din cand in cand pentru a fi sigur ca nu erau urmariti iar in cele din urma ajunsera, o casa imensa li se arata in fata ochilor.