Shine bright like a diamond

[Ivy Thibault]

• Nina încercă să-şi păstreze expresia cât mai indiferentă şi politicoasă când auzi numele lui Kurt. Însă un licăr de ură îi ajunse îi atinse albastrul ochilor pentru câteva secunde.
  Îşi lăsă pleoapele în jos, inspirând adânc, controlându-se, apoi deschise ochii, cu expresia indiferentă de dinainte pregătită. Însă faţa lui Klaus îi smulse un zâmbet. Atât de surprinzător, atât de sălbatic fu acel zâmbet încât pieri imediat şi Nina aproape că-şi dusese mâna la gură, uimită.
  
  - Hmph, făcu ea, încruntându-se. M-a găsit cineva... parcă.
  Oferi un zâmbet apologetic. Nu mai avea alte informaţii. Asta era ciudat...
  Se hotărî să lase subiectul pe mai târziu (din nou), deşi ceva o deranja acut. Să nu-şi amintească ce i se întâmplase nu prea era ceva caracteristic ei. În plus, avea destui duşmani care ar fii vrut să o omoare şi apoi să-i insereze amintiri false.
  
  - Ceva chiar nu e în regulă aici, se încruntă Nina, uitându-se după vreo asistentă. În mod normal, aşa cum spusese şi Klaus, locul trebuia să fie plin de doctori şi asistente nervoase. Unde naiba e toată lumea?
  
  - Klaus, spuse Nina, şocul recunoaşterii schimbându-i trăsăturile. Trebuie să ieşim de aici. Acum.