glory brings us pleasure

[Ada McNair]

Afara incepuse sa ploua. Frigul iti intra in oase numai daca priveai pe geam picaturile care se tranteau agresiv pe domeniile castelului. Nimeni nu era afara decat cativa copii care se tavaleau intr-o balta de marimea unei cutii de chibrituri.
"Hmm...Mi-as dori sa fie soare sa pot iesi pe marginea lacului si sa-l privesc sau sa ninga...ar fi la fel de frumos de privit."
Stand si cugetand, isi dadu seama ca oricat s-ar stradui sa termine de crosetat acel fular, nu-i va iesi niciodata asa cum ii iesea bunicii ei. Atat de moale si pufos care se potrivea atat de bine langa o cana de ciocolata calda si bezele langa focul din camera de zi. Vroia sa vina mai repede zapada. Se saturase de udeala asta care o intampinai peste tot: in sala de masa, in bai, in camera de zi, peste tot erau pete umede de pasi.

Intr-o criza de plictiseala dusa la extrem, Ada scoase din geamantan doua sticle de doi litri si si le ascunse sub roba, incercand sa para cat mai naturala. Se strecura incet pe holurile turnului si isi croi drum inspre sala trofeelor. Intunericimea care se afla in castel o deprima insa ce se afla in acele doua sticle o va face sa se simta fericita si sa uite de aceasta atmosfera ingrozitoare.
Ada se opri in fata usii imense ce ducea in Sala Trofeelor, isi scutura mainile obosite de greutatea sticlei si intra in speranta de a mai gasi macar o persoana cu care sa isi impartaseasca acea stare de plictiseala.

Spre surprinderea ei, inauntru nu se afla doar una, ci doua persoane si anume doua persoane pe care le cunoscuse nu demult in Aripa Spitalului intr-o noapte nu prea fericita pentru ei. Ada zambi sincer si isi elibera mainile instinctiv de cele doua sticle, trantindu-le la pamant cu zgomot.
"Hei...sunteti majori?" intreba Ada facand semn cu capul spre sticla ce se rostogolea acum pe podea inspre cei doi "Bere zero!".