Shine bright like a diamond

[Ivy Thibault]

• Nina îi ascultă sfatul, simţindu-se puţin vinovată că se sprijinea atât de tare pe Klaus. Însă acum că adrenalina se scursese, fata simţea înţepătura din coaste la fel de mult ca şi lichidul cald şi vâscos ce se scurgea din pansamentul deja îmbibat prea tare.
  Se hotărî că se va ocupa de toate acestea o dată ajunsă sus.
  
  Urcară destul de mult în înălţime, deşi Nina nu-şi putea da seama cu exactitate datorită întunericului. Înjură încet când se gândi la bagheta ei atât de drăguţă şi comfortabilă care mai mult ca sigur era în mâinile inamicului.
  Ajunseră în dreptul unei crengi solide pe care Nina o pipăi mai întâi cu mâna pentru a se asigura că era destul de stabilă.
  
  - Aici, şopti fata, dându-i de înţeles lui Klaus că găsise locul bun pentru a putea sta.
  Se trase, făcându-i loc băiatului, deşi nu era nevoie; creanga era destul de mare pentru amândoi. Nina îşi descoperi stomacul, deşi tot ce înţelese era lichidul mai închis la culoare ce se scurgea în jos. Rupse o bucată din tivul pantalonilor şi legă strâns peste rană pentru a opri sângerarea. Se gândi că va ţine pentru ceva timp, făcând un nod zdravăn.
  
  - Lasă-mă să-ţi văd rana, şopti Nina, întinzând mâinile orbeşte spre Klaus. Îi găsi umeri şi se trase mai aproape de el pentru a-i găsi locul apropiat de ceafă unde bănuia că se ascunde rana. Pipăi atentă până dădu de o parte de unde pielea era sfâşiată.
  
  Murmură nişte scuze şi rupse tivul de la celălalt picior al pantalonului. Încercă să lucreze cât mai fin, însă era sigură că fără anestezic, durerea probabil era mult prea mare. Legă faţa improvizată strâns, sperând să ţină până urmau să iasă din chestia asta.
  
  - Asta e tot ce pot să fac fără baghetă sau medicamente, se scuză Nina, luându-şi mâinile de pe umerii lui.