Child of light

[Fantine Tholomyes]

Tacea. Povestioara ii aduse atatea amintiri legate de Fantine cea mica si de Elene, incat credea ca orice vorbe ar fi de prisos acolo, in acel moment.Se simtea vinovata ca nu ii aratase cat de mult o iubeste, poate atunci nu constientiza, insa acum cand Elene nu mai era, sufletul ii era pustiit.Ce frumos era sa ai o sora, o a doua jumatate de suflet, ascuns in alt corp, ca impreuna sa formeze un tot intreg.

Perturbare de idei in tropot de tornada,/Talazuri de frunze zdrobite zvonesc,
In propria piele-si simtea sufletu-o prada/Si ganduri de gheata reci o gonesc.
Si surd suna seara prelinsa pe struna,/Se-ntinde pe nouri o luna nebuna
Alearga lucind limpezi lacuste de-alama,/O doare tacerea, iar sufletu-i joaca o drama.
S-am imbolnavi de toamna,/Sufletul –i e infectat cu miros de arama,
I-au iesit tot corpul pete rosii de dorinta/O ard, o irita, ce cruda suferinta!
E o Janne d'Arc sacrificata/Pe-un altar portocaliu, in mijloc de foc aruncata...
Rade toamna de-a sa suferinta,/Rade toamna cu buze rosii de-o noua biruinta!

Ii pustiise toate camarutele inimii si ii incuiase orice speranta, insa Fantine nu se putea da infranta, mai avea drum lung de facut, avea de gastigat o lupta, nu isi inchipuia ca intr-o singura clipa ar putea sa sfarseasca tot ce isi construise aici la Hogwarts, ca toate visela s-ar fi ruinat iar ea - odata cu ele…Facu cativa pasi pe podeau iar acesta scartai strident in intuneric.Se intoarse apoi spre Colin de care se simtea detasata, departata parca, statea intre ai o prea mare prapastie facuta din tacerea asurzitoarea si dura.Trebuia s-o depaseasca, schita un zambet si spuse sigura pe sine: "Sunt pregatita!" ca si cand stia ce trebuia sa urmeze...