Shine bright like a diamond

[Ivy Thibault]

• Nina murmură un mic "Mulţumesc", simţindu pansamentul uşor şi curat pe piele. Avea nevoie de un loc unde să poată să fie îngrijită cum trebuie, însă asta necesita o baghetă cel puţin. Ceea ce ea nu avea. Oftă, urând acea neputinţă, mulţumindu-se doar să stea cu urechile ciulite pentru orice semn că atacatorii aveau să se întoarcă.
  
  Pentru prima oară în acea seară o năpădi cea mai importantă întrebare: cine era tipul ăla? Ce voia el de la ea şi de ce o atacă tocmai acum? De unde o cunoaşte şi ce treburi ciudate avea de împărtăşit cu familia Thibault? Lucrurile erau puţin cam în ceaţă, iar Nina era puţin preocupată pe moment să se menţină în viaţă, însă întrebările aceste i se infiltrau în creier şi nu o lăsau în pace.
  
  Îşi trecu mâna prin păr frustrată, ascultând în continuare după zgomote ce ar fii putut să îl dea de gol pe misteriosul atacator.
  Auzi întrebarea lui Klaus care o făcu să tresare brusc şi să foşnească câteva frunze. Se hotărî să fie mai atentă pe viitor. Ascunzătoarea asta era prea bună ca să se lase descoperită.
  
  - Am fost. Am terminat acum trei ani, însă m-am întors la castel cu scop... informativ. E plăcut să fiu elevă din nou, spuse Nina.
  Era puţin ciudat să fii la şcoală la douăzeci şi unu de ani, mai ales după toate lucrurile petrecute în viaţa fetei în ultimi trei.