It’s where my demons hide

[Colin Hawkeye Rovson]

• " Sunt... un... impie... dicat... Ce... vrei... ?" reusi sa balmajeasca printre turele de aer pe care le lua in timp ce fugea.
  Muschii gambelor incepeau sa protesteze, dar nu isi permise sa incetineasca. Nicidecum. Hawk nu fusese niciodata un atletic, dar viata il antrenase pentru ipostazele de alergator. Avea avantajul natural de a fi inalt, dar chiar si asa, ajunsese pana acum sa realizeze ca fusese construit ca sa alerge - fie chiar si mai impiedicat cateodata, dar alerga fara doar si poate.
  Cand se oprira, il cuprinse panica. Daca nu o sa mai poata sa plece din loc datorita unei afurisenii de muschi? Incerca sa nu se gandeasca si se grabi sa puna cartea proaspat recuperata in rucsacul din spate. Multumi din nou, in tacere, oricarei divinitati existente pentru inspiratia de a-si lua ghiozdanul cu el. Ofta usurat si stranse din ochi, gandindu-se la ce urma. Inca trei. Inca trei carti si toata povestea asta se termina.
  Hawkeye isi ridica privirea si era pe punctul de a spune ceva inainte ca Klaus sa-l prinda de incheietura. Soimeanului ii scapa un strigat inabusit, luat prin surprindere. I se parea ca alearga din ce in ce mai repede si incepea sa-l ingrijoreze intens 'haul' ce se profila in fata lor. De ce nu incetineau? Adresa in minte o injuratura regala celor de la Canalizari Germania si casca ochii cand il auzi pe tanarul de langa el.
  " Sa sarim? Esti nebun?"
  Da, poate ca Lovel ar fi facut cu usurinta un salt gratios si o aterizare perfecta de partea cealalta. Rovson, pe de alta parte... Incerca sa nu se gandeasca la asta... Din nou.
  Insa inevitabilul veni, iar Klaus incepu sa numere, fiecare pas de o precizie incredibila. Hawk se impinse cu toata puterea in picioare si isi smucii incheietura din prinderea tanarului, incercand sa se redreseze cat mai bine. Ceea ce se intampla intr-o fractiune de secunda parea sa dureze ore intregi in mintea sa. Realiza la un moment dat ca e destul de probabil sa nu aiba un salt suficient de lung si se apleca instinctiv inainte, de parca incerca sa se agate de cealalta margine. Aprecie gresit. Saltul fusese bun din prima, iar ceea ce facuse doar conduse la pravalirea lui pe asfalt, rasucindu-se precum un copil pe-o parte. Simti imediat gustul metalic al sangelui in gura si felul in care pulsa buza sparta, dar se ridica imediat, uitandu-se dupa Klaus. Ii arunca o privire rapida, distanta si inainta spre casa.