all monsters are human

[Lexie Stryder]

• Lexie ridică din sprâncene, uşor mirată. Povestea naşterii celor doi gemeni era destul de tragică după părerea ei şi părinţii lor îi păreau destul de ciudaţi. Nu înţelegea care ar fi fost motivul pentru care un tată şi-ar despărţi fiul de propria mamă. Părea crud.
  Cu toate astea, nu cunoştea toate detaliile. Din perspectiva pe care i-o dezvăluise Raphael, Lexie desprindea faptul că tatăl era 'personajul pozitiv'. Şi totuşi, aflase numai o opinie. Nu ştia dacă nu cumva Victor nu ar fi fost de acord. Poate că el ar fi privit-o pe mamă ca partea luminoasă.
  Lexie se plimba în dreapta băiatului, cu mâinile adâncite în buzunarele adânci ale gecii groase de iarnă.
  Fulgi albi începeau să cadă şi zăpada se aşternuse deja pe pământ, ca un covor curat.
  - Ei bine, sper să vă înţelegeţi, voi doi, spuse ea, ridicând din umeri. Adică, relaţia dintre gemeni înseamnă mai mult ca orice. Mi se pare o cruzime faptul că aţi fost privat de această dragoste specială.