Sweeet Looooord....

[Evan F. Lovel]

• Evan sări din pat, enervat. Capul îi plesnea şi nu se putea gândi la altceva decât la relaxanta baie cu spumă pe care o plănuise seara trecută şi de care nu avusese parte din cauza detenţiei pe care o căpătase pentru că zburase cu mătura pe coridoare în timpul orelor de curs.
  Se îmbrăcă neglijent cu un tricou gri şi nişte pantaloni negri de pijama. Nu se gândea că avea să dea peste cineva chiar în acea noapte. Şi oricum, şi dacă era să dea peste cineva, spera să nu fie vreun om care chiar să se uite şi să comenteze modul în care era îmbrăcat la ora trei dimineaţa.
  Ieşi din cameră şi mai apoi din Pivniţă fără să fie văzut sau auzit. Avea pe braţ agăţat un prosop mare şi alb, pe care îl tot frământa în mâini. Era moale.
  Inspiră adânc aer în piept, destul de uşurat că coridoarele păreau libere. Nu era urmă nici măcar de Filch sau doamna Norris.
  Îşi făcu drum până în faţa uşii Băii Perfecţilor de la etajul III al castelului. Fără să se gândească, băiatul apăsă clanţa şi deschise uşa cu un scârţâit.
  În câteva secunde îşi dădu seama în ce situaţie era pus şi un sentiment de deja-vu îl cuprinse.
  Se întoarse cu spatele spre fata din cadă, dând cu piciorul dureros de uşă care se trânti cu o bufnitură.
  - Oh, Doamne, nu din nou ! exclamă el pe o voce răguşită de durerea din deget şi acoperindu-şi ochii cu prosopul.