Sweet dreams are made of this...

[Julia Lilith Potter]

• Sa fi fost zece ani?...Nu. Chiar atat de multi nu puteau fi de cand calatorise ultima oara cu trenul. Insa mirarea tot o cuprinse cand vazu viteza cu care peisajele se derulau unul dupa altul in fata sa, culorile alternand ametitor de la mici dare ruginii de frunze mana la nameti adanci... nu erau zece ani, nu. Dar parea sa fi trecut un secol. Ori nici macar Expresul de Hogwarts nu gonea intr-un asa hal. Incepu sa se intrebe daca nu cumva soferul era un vrajitor care le testa pasagerilor rezistenta. Ce ipoteza stupida... Tocmai hotarase sa se relaxeze, lasandu-si incet capul pe scaunul moale, cu tapiterie cam roasa de molii, cand un pocnet puternic in geam o facu sa tresara. O bufnita zgribulita de frig, de culoarea frunzelor cazande, tocmai incerca sa patrunda pe fereastra. Norocul ei ca era singura in compartiment, nu voia sa stie ce priviri ar fi atintit asupra ei un Incuiat, vazand ca e cautata de o bufnita...mai ales ca nu mai traise intre Incuiati de atata amar de vreme. Intinse bratele si ramase blocata, privindu-si unghiile de o forma atat de diferita. Avea sa-i fie cu adevarat greu sa se descurce cu aceasta noua infatisare...macar nu parea cu mult mai tanara decat era. Ajuta bufnita sa patrunda in compartimentul de tren, luandu-i scrisoarea din cioc. Isi lua sticla, turnand putina apa in dopul acesteia si punandu-i in fata bufnitei. Aceasta paru mai mult decat incantata, repezindu-se, evident insetata. Julia, sau, dupa numele pe care pretindea ca il are, Yvette, intoarse scrisoarea pe spate si descoperi imediat scrisul grabit si neingrijit pe care-l cunostea atat de bine. Desfacu plicul si citi:
  
  
  Julia,
  
  Scorpius urla in disperare, inca nu intelege unde ai plecat. De aceea, ma vad nevoit sa te anunt ca daca nu vei reusi sa te intorci intr-o luna acasa, vom veni noi in Londra. Sunt ferm convins ca imi vei expedia o Urlatoare cu prima ocazie, dar nimic nu ma poate face sa nu-mi respect decizia. Imi pare rau, dar nu ma pot descurca singur cu Scorpius, avem nevoie de tine. Amandoi.
  Daca stii de pe acum ca vei ramane pe-acolo mai mult timp, incearca sa cauti un apartament...si sa-mi spui daca e nevoie sa vand casa de aici.
  
  
  Totusi, cu rugamintea sa nu trimiti vreo Urlatoare,
  al tau, Draco.
  
  
  Incerca sa-si invinga un zambet, caci trebuia macar sa se prefaca nervoasa, mototolind scrisoarea si bagand-o in buzunarul paltonului sau gros, care parea ca nu are nicio sansa in a infrange frigul crancen din compartiment. Isi freca nerabdatoare mainile cand conductorul anunta urmatoare si ultima statie la King's Cross. Isi lua cu greu cufarul si incepu sa-l taraie pe hol, pana un scartait si o bufnitura puternica anuntara ca se afla, din nou, in Londra.
  Pasind afara din tren, privi in jur cu uluire copilareasca, fara sa simta cat de larg cascase gura, realizand ca se intorsese in taramurile copilariei sale. Totusi, se redresa rapid, atunci cand cativa trecatori isi dadura ghionturi, razand, evident, de ea. Se duse tinta catre Ceaunul Crapat, iar de cum intra pe usa acestuia, isi scoase bagheta din buzunarul blugilor si facu greoiul sau cufar sa pluteasca pe langa ea. Receptionerul o intampina cu un zambet tamp. "P-...Marlow. Marlow, Yvette." zise rapid, iar acesta dadu scurt din cap, confirmand rezervarea facuta. Ii prelua cufarul plutitor, conducand-o pana la camera cu numarul 304...o camera cu semineu, norocul ei, si ce placut ardea focul. Insa acum nu avea timp de asa ceva. Sfichiui de cateva ori bagheta in aer, hainele sale organizandu-se ascultatoare pe rafturi. Imediat se schimba in ceva mult mai comod (ooc: see signature) si cobori scarile pana la bar. Se aseza la o masa plasata destul de central, caci in seara aceea, ca niciodata, chiar dorea sa atraga atentia. Doar-doar putea sa intalneasca vreun vrajitor care sa-i explice cum mai stateau lucrurile...se simtea de parca patrunsese intr-o cu totul alta lume, erau alte chipuri in vitrine, alte chipuri in ziarele necunoscutilor. Ofta scurt si ceru o cafea. Isi aminti de scrisoare si hotari sa-i scrie ceva mai tarziu lui Draco...ca momentan, ar fi putut sa-i scrie doar o Urlatoare.
  
  ooc. foarte open