Sweet dreams are made of this...

[Ema Snow]

• Nu i se parea cea mai grozava zi. Asta putea sa o spuna fara doar si poate. I se parea ca ceva lipseste, desi nu-si dadea seama ce anume. Insa era convinsa ca nu se lega de lista pe care o avea in mana. Ema ofta. Da, lista de cumparaturi. Intotdeauna se stresa prea mult pentru toata nebunia asta. Mereu avea senzatia ca uita sa cumpere ceva si mereu i se parea ca si-a pierdut lista pe undeva numai pentru a descoperi ca e in celalalt buzunar. Isi ridica mana si isi masa usor tamplele cu degetele lungi si reci. Trebuia sa faca rost de o mica pauza daca isi dorea ca totul sa decurga asa cum trebuie. Trebuia sa-si puna putina ordine in ganduri.
  Verifica repede toate posibilitatile pe care le avea, iar singurul loc in care s-ar fi putut opri pentru un moment de odihna si poate ceva cald de baut parea sa fie Ceaunul Crapat. Porni in directia localului fara sa mai stea sa se gandeasca.
  Ultimele zile se dovedisera destul de aglomerate. Multe lucruri de facut si foarte putin timp. Trebuia sa gaseasca cele mai eficiente metode de a-si planifica sarcinile. Ema isi stranse esarfa alba la gat si grabi putin pasul. Pana la urma, nu era obosita fizic, ci mai degraba psihic. I-ar fi placut sa se opreasca o clipa din toata nebunia, sa paseasca in exterior si sa mai schimbe o vorba cu cineva sanatos la cap. Cineva nou. Cineva care sa ii deschida o noua perspectiva. O viziune revigoranta.
  Clopotelul ii anunta intrarea in local, iar Ema se grabi spre tejgheaua maronie. Comanda cu un zambet obosit un ceai si se intoarse usor, scanand cu privirea sala. Existau cateva mese neocupate, in colturile mai intime, insa nu o atrageau deloc. In schimb, privirea ii ramase pironita pe o masa din centru unde se afla o singura persoana. Cu pasi siguri, dar timizi, porni inspre ea.
  " Nu va suparati, este liber?" intreba Ema cateva secunde mai tarziu, zambind politicos si prinzand cu mana dreapta spatarul scaunului liber.