The words that became reality

[Ema Snow]

• Urma un moment ciudat de liniste in care Ema se uita cu ochi nedumeriti la baiatul din fata ei. Isi dadu aproape instantaneu seama ca era un elev nou si realiza ca probabil era mai mic decat ea. Il privi lung, ochii ei verzi cercetand cu atentie fiecare trasatura faciala masculina. Ceva ii spuse ca ar trebui sa aiba mai multa grija si sa se controleze, asa ca Ema intra imediat in controlul propriei fete. Un zambet delicat ii inlocui expresia rigida, iar privirea i se imblanzi. Stia din experienta ca prima impresie avea intotdeauna un rol important si chiar se vazu nevoita sa recunoasca faptul ca nici ei nu i-ar fi placut sa vada pe cineva cercetand-o cu o privire dura.
  Incerca sa-i ofere putina intimitate si se uita prin jur. Privirea ii aluneca spre Oglinda care, in mod normal, ar fi trebuit sa fie acoperita. Relua in minte detaliile de pe rama aurie si mai de graba isi aminti cuvintele scrise decat sa le citeasca. 'Erised stra ehru oyt ube cafru oyt on wohsi.' Se uita apoi la podeaua inchisa la culoare si la peretii luminati slabi. Intr-un final, Ema se uita iar la tanar. Observa felul ciudat in care era pozitionat si nu se putu abtine sa nu intrebe.
  " Doresti sa pleci? Adica, nu vreau sa deranjez, asa ca te rog sa nu te simti obligat sa parasesti incaperea fiindca am venit eu. Ma pot retrage. Nu e nicio suparare"
  Fara sa-si dea seama, isi ridica usor mainile in fata pieptului, incercand sa-l asigure ca nu era nicio problema. Soimeanca se dadu un pas in spate.