Sweet dreams are made of this...

[Julia Lilith Potter]

• " In general, gasiti cam orice ziar aveti nevoie la magazinul de pe colt, din josul strazii. Dar cred ca se poate rezolva si altfel de data asta. Numai o clipa." Nu putina ii fu mirarea cand fata ii semnala, cu aratatorul sau subtire, sa aiba rabdare. Lasa ceasca pe farfurioara si o urmari cum cotrobaie in ce parea a fi rucsacul-standard al oricarui elev. O singura privire grabita ii fu de ajuns sa recunoasa frunzele de iedera, ingrediente aproape indispensabile pentru ora de Potiuni. "Hogwarts?" intreba pe un ton bland, scazut, semn ca nu dorea s-o deranjeze din cautarea ei. Bataile inimii i se intetira, sigur era de la Hogwarts. Numai amintirea imaginii acelui impunator castel ii trezea o emotie inimaginabila, parca ramasa neatinsa, in ciuda anilor ce trecusera precum o parere. Ochii albastri i se facura la fel de blanzi pe cat ii era vocea, in mintea sa derulandu-se imagini, decupaje ale vietii ei in maiestuosul castel.
  
  Firul amintirilor se rupse brusc. "Aici era!" Zambi si ea, incantata cu adevarat de victoria fetei. Nu voia sub nicio forma sa iasa in frigul crancen, oricat de interesata era sa citeasca, pentru prima data de cand parasise Anglia, Profetul Zilei. In satucul ei scotian, departe de orice grija, aproape ca uitase si numele cotidianului cu poze miscatoare. "Splendid! Multumesc frumos." Cat de ciudat ii parea sa se auda vorbind pe o voce total diferita de a ei! Lua incet ziarul si, de cum il intinse si il ridica in dreptul ochilor, simti ca ii fuge pamantul de sub picioare. Titlul articolului de pe prima pagina cazu ca un fulger launtric: Imposibil, dar adevarat - nimic nou in cercetarea atacului asupra lui Harry Potter. Minute bune, ochii nu i se clintira de pe titlu, apoi incepura sa scaneze articolul, in cautarea vreunui indiciu privind starea lui Harry, insa nu gasi nimic conclusiv...deci, putea fi si mort, din cate se stiau. Ingheta in scaunul ce adineauri ii paruse chiar suspect de confortabil. Isi aminti brusc ca fata de langa ea probabil ii urmarea, involuntar sau nu, reactiile, asa ca se prefacu pe cat posibil ca atacul era deja un lucru cunoscut si stirea nu o soca prea tare, desi adanc inauntrul ei se starnise o furtuna greu de controlat. Dupa ce termina de citit articolul, pufni, aparent dezgustata: "Minciuni. Cine poate crede ca nu se stie nimic? Totul e ascuns, de fapt." concluziona acru, dand pagina si sorbind din cafea.
  
  Ooc: daca chestia pe care am scris-o nu mai e valabila, poti spune ca ziarul era mai vechi, sau stiu si eu... personajul meu nu le are cu plotul, si nici eu, de altfel