glory brings us pleasure

[Ada McNair]

Ada privea posedata sticla care se invartea necontenit. Ii placea atat de mult jocul asta incat aproape ca se hranea din el. Cand sticla inceta din a se mai invarti, Ada constata ca norocul ii surase. Sticla era indreptata spre ea si baiatul din fata ei. Atat ii trebuia. Isi dorea sa ii dea ceva care sa-l faca sa se simta la fel de jenat cum se simtise ea cand a fost nevoita sa raspunda la intrebare.

Isi freca palmele de coapse, isi umezi buzele si isi dadu parul pe spate. Acum era momentul cand Colin avea sa i-o plateasca.
Nu facea asta din suparare. N-o deranja nici macar putin baiatul. Era dragut si amabil si pe langa asta, avea si o timiditate iesita din comun. In schimb, care mai este farmecul unui joc de adevar sau provocare cand toata lumea face doar ce-i place? Trebuia sa existe competitie iar Ada avea sa le arate celor doi ce inseamna asta.
"Ei bine...." incepu Ada cu intentia de a creste suspansul. Facu o pauza destul de lunga in care observa atent fetele schimonosite ale celor doi. Probabil incercau sa prezica ce avea Ada sa spuna sau poate doar i se parea ei.

"Saruta-ma!" zise Ada cu un zambet triumfator. Avea o satisfactie incredibila cand stia ca baiatul nu are voie sa refuze. Era nevoit sa duca acea provocare pana la capat iar daca nu facea asta, din pacate nu va fi lovit fizic sau moral...ci social deoarece nimeni nu ar mai vrea sa joace nimic cu un om care refuza sa respecta regulile.