Sweet dreams are made of this...

[Julia Lilith Potter]

• " Ochi-de-Soim, ultimul an." Intuitia nu ii cedase, dupa cate se parea, asa ca zambi cu satisfactie pret de cateva clipe, infime clipe, imediat ochii cazandu-i asupra articolului si mintea, in grele ganduri. Era pusa intr-o incercare putin spus dificila, parca mii de cutite imaginare, cu care pornise, din Scotia, la lupta pentru adevar, s-ar fi intors acum impotriva ei. Incerca sa se linisteasca launtric, ca doar era imposibil ca disparitia ei sa aiba vreo legatura cu ce i se intamplase lui Harry, insa nu putu sa nu isi arunce autocritici mintale pentru faptul ca nu fusese langa el, sa-l ajute. Il ajutase in permanenta, si reciproc, era placut ca, orfani fiind, sa stie ca cineva e mereu acolo pentru ei, intelegandu-i perfect. Si totusi, cum ar fi putut Harry sa inteleaga vreodata, macar sa accepte, sa tolereze ideea ca sora sa avuse in secret o relatie cu cel mai insuportabil personaj din intregul Hogwarts? Numai gandul ca fratele ei ar fi putut sa afle sau doar sa intuiasca acest lucru ii trimitea fiori pe sira spinarii. Cu fiecare an lasat in urma lor la scoala, teama ei si a lui Draco de Harry crescuse vazand cu ochii, disparand pur si simplu cand parasisera Anglia. Acum, Julia resimtea, inviindu-i parca sub piele, acea teama de nedescris. Realizand ca era mai mult decat ciudat sa ceara un ziar pentru un singur articol, se prefacu deosebit de interesata de un studiu de pe pagina doi referitor la fundurile de ceaun. Isi aminti, dupa cateva minute, sa mai bea din cafea si sa-si aranjeze bentita dantelata, cu un gest destul de nenatural, fiind atat de dezobisnuita cu deghizarea sa.
  
  " Intr-adevar. Insa stau si ma intreb daca e mai bine ca nu lasa nimeni sa scape vreo informatie (...) poate ca e un risc pe care trebuie sa ni-l asumam..." Ridica ochii din ziar, ascultand-o cu bunavointa. "Bineinteles. De cand vrajitorimea s-a vazut scapata de ... Stim-noi-cine, traieste intr-o bucurie intensa si destul de fragila. Tocmai de-asta, autoritatile se feresc sa spuna public ca mai sunt si alte surse de rau pe lumea asta. Abia ne-am refacut toti increderea in Ministerul Magiei, iar acesta nu vrea sa o puna iar sub semnul intrebarii." vorbi calm, ducand cand si cand ceasca la gura si sorbind inghitituri foarte mici. Simtea o nevoie stringenta sa ii scrie lui Draco, nu doar ca sa ii povesteasca de atac, ci mai ales ca sa intrebe de Scorpius. Instinctul matern si dorul incepusera sa-si spuna cuvantul. Isi aminti de prima fraza din scrisoare: Scorpius urla in disperare, inca nu intelege unde ai plecat. Simti cum inima ii sare cel putin doua batai.
  " Ziceati ca ati auzit de Hogwarts?" Fu usor mirata de virajul brusc in alt subiect, insa, in acelasi timp, incantata ca ajunsera din nou la Hogwarts. Medita o clipa, dar numai una - eh, ce putea fi rau daca ii spunea adevarul in privinta casei ei? Pana la urma, nu avea de unde sti care era adevaratul ei chip. "Sa aud? Mai mult decat atat. Am fost, candva, o Cercetasa." ofta, cu o usoara nostalgie in glas. "Acolo, mi-am lasat copilaria."