all monsters are human

[Raphael Olivier]

• "Oh, te rog, dragoste speciala? Eu doar am nevoie de un pat unde sa dorm, si sunt sigur ca si el are nevoie de ceva de la mine, insa nu sunt sigur de ce. Probabil ca asa nu vom mai fi nevoiti sa ne cumparam o oglinda."
  Zambi vag, gandindu-se cu incantare ca abia astepta sa-si intalneasca clona.
  "Ia zi-mi, arata exact ca mine? Cu ce suntem diferiti? Are o personalitate puternica? Este placut de lume? Are viata sociala? Ti-a placut vreodata de el? A mai avut in afara de Freyja asta vreo prietena? Mai spune-mi!"
  Pusese toate aceste intrebari fara sa rasufle, si fara sa faca o pauza intre ele, si mai ales, pe un ton de copil nerabdator. De fapt, in multe purtari de ale lui, Raphael era ca un copil.