Sweet dreams are made of this...

[Julia Lilith Potter]

• Ochii sai migrara pe a treia pagina a ziarului, apoi, nedescoperind nimic care sa merite citit, pe a patra, unde se afla rubrica de anunturi de angajare. Privirea i se opri asupra unui post vacant la Departamentul Misterelor in cadrul Ministerului Magiei. Indeplinea cerintele specifice cu brio, deci se concentra asupra numelui persoanei de contact, careia trebuia sa-i trimita aplicatia. La Mistere, avea o oarecare sansa de a afla, sau macar de a intui cat de cat secretele ce se gaseau in spatele sumbrului anunt despre atacarea lui Harry. Aproape ca i se stersese din minte ca trebuia sa ramana in Anglia numai temporar, aceasta ipoteza picase din clipa in care citise titlul articolului-bomba. Apoi, dadu pagina pana la anunturile de vanzare-cumparare, citind in graba despre o casuta chiar de pe Aleea Diagon, cam de aceleasi dimensiuni cu cea din satucul scotian. Incerca sa retina si numele vrajitoarei care vindea casuta, apoi privirea ii ramase in gol (aparent citind despre o pisica disparuta), calculand mintal daca ea si Draco aveau suficienti bani ca sa-si permita casuta, fara sa o vanda pe cea pe care o detineau deja. Si totusi...oare nu era prea riscant ca ei sa se instaleze in mijlocul vrajitorimii,unde oricine le-ar fi putut afla numele, ar fi putut afla cine sunt? Trebuia, mai intai, sa se sfatuiasca bine cu Draco in aceasta privinta. Nu isi permiteau nicio greseala, nu isi permiteau sa fie descoperiti. Si nu doar de catre Harry.
  
  " Mi se pare ca va cunosc de undeva. "
  
  Simti,efectiv, cum i se pune un nod strans in gat. Inghiti in sec. Oare se transforma la loc. Isi privi, intr-o uitatura grabnica, mainile. Formatul diferit al unghiilor ii infirma sumbra ipoteza ca pe fruntea ei s-ar putea afla acum legendara sa cicatrice, inlocuind albul de marmura al actualei sale deghizari. O vazu pe fata ca zambeste, asa ca ii zambi si ea, usor jenata. "Ei, sigur nu de la Hogwarts. Cred ca absolvisem de ceva timp cand ai intrat tu, draguta." chicoti scurt la autoironia catre varsta ei, nu foarte inaintata, totusi. " E ca si cum as avea in fata mea o prietena foarte draga din Casa Rosie. Presupun ca e vorba de trasaturile pe care Cercetasii le impart. " Zambetul i se largi, parinteste, si isi termina cafeaua dintr-o sorbitura, impingand usor farfurioara de portelan, cu tot cu ceasca. "Intr-adevar, casele ii aduna pe cei ce se identifica, cel putin relativ, din punctul de vedere al caracterului. Si psihicul se reflecta oarecum in fizic, fie ca vrem sau nu..." vorbi cu blandete, facand un semn scurt catre chelner si cerand, tura aceasta, un ceai si doua prajituri cu crema de vanilie, pentru ea si companioana sa.