Lie to me

[James Bradley]

James fugi de-acolo cat de repede a putut. Nu ii pasa daca pasii lui fusesera auziti, sau daca acum vreunul dintre acei oameni veneau dupa el. Tot ce ii pasa era sa se distanteze de ei cat mai mult. Nu stia daca a facut o miscare inteligenta atunci cand si-a stins bagheta. Era sigur ca si daca apareau in fata lui unul din acei oameni, era greu sa il vada in intuneric. Spera ca Julieta era bine, fiindca clar ea era ceea de care acei oameni vorbisera ca se afla in gradina. MAi alerga putin si la un moment dat observa o luminita si era sigur ca nu venea de la o bagheta. "Luminita de la capatul tunelului", rase James.
In sfarsit iesi afara si putea simti soarele cum straluceste pe cer. Nu credea ca va fi vreodata atat de recunoscator sa vada lumina naturala. " Probabil e normal, dupa ce sperietura am tras in pestera aia", se gandi el. Abia reusise sa faca cativa pasi cand cineva intra cu toata forta in el. Observa ca e Julieta.
"Esti bine?" o intreba James imediaat