glory brings us pleasure

[Ada McNair]

Ada inca statea ganditoare atunci cand sticla se indrepta cu un capat spre ea si cu unul spre Hawkeye. Nici nu o mai interesa ce o sa se intample de la acel moment incolo. Ramasese ingandurata si realiza ca se simtea atat de singura in ultima perioada. Acea singuratate i se lipi ca o tumora pe creier. Nu putea scapa de ea si o omora incet, incet la foc mocnit.

Ii pierise cheful de a mai sta, de a mai rade, de a mai trai. De cand sora ei geamana parasi Hogwarts'ul pentru a lucra in lumea incuiatilor cu sotul ei incuiat in alt oras parasind de tot lumea magiei, Ada se simti singura. Nu mai avea cu cine impartasi momentele de fericire sau de tristete si nu mai avea cu cine sa vorbeasca seara inainte de culcare.
Chiar daca erau in case diferite, se vedeau destul de des incat sa nu-i duca lipsa. Ii placea foarte mult compania ei, doar erau surori gemene. Au stat in acelasi pantece timp de noua luni si au dormit impreuna pana la varsta de unsprezece ani. Multi ziceau ca cele doua nu seamana deloc. Una avea ochi albastrii si parul saten-blonziu iar cealalta ochii si parul ambele de un negru profund. Nici la comportament nu se asemanau chiar deloc, motiv pentru care au ajuns in case diferite. Ana era foarte curajoasa si puternica, nelasandu-se calcata in picioare. Ii placea sa stea in compania prietenilor si era foarte populara. Nici nu i se potrivea alta casa in afara de cercetasi. In schimb, Ada era mai retrasa, antisociabila si mare parte a timpului si-o petrecea studiind fara sa aiba prea multi prieteni cu care sa stea sau vorbeasca.

Singurul pe care-l mai avea era doar fratele ei care o mai vizita din cand in cand, aducandu-i cateva dulciuri de la Zonko pe care stia ca Ada le prefera. Nu se enerva cand el o vizita, dar nici nu-i facea prea mare placere. Avea prostul obicei sa-i povesteasca ore in sir lucruri plictisitoare ce se petreceau la el la serviciu, fara sa se oboseasca sa o intrebe macar daca si ei ii placea sa le auda. Pe parintii ei nu-i mai vazuse de jumatate de an, iar in vacante prefera sa stea la castel decat sa mearga acasa si sa se certe cu fiecare in parte despre cine dezpiticeste gradina sau face curat in casa. Asta era...va ramane mereu singura.

Deseori adormea cu gandul la viitorul sau. Va fi o vrajitore puternica si respectata, cu un serviciu bun la Minister, casatorita cu un vrajitor de familie buna si avand o fetita si un baietel pe care sa-i cheme ca pe personajele ei preferate din cartile de povesti ce le citise ca si copil.

Ada se trezi speriata ca dintr-un vis, gasind privirile nerabdatoare ale celor doi. "Cee?? " Intreba Ada incrutandu-si privirea. "Provocare...fie" Nu mai avea chef de facut nimic dar nu putea sa renunte atat de usor. Pana la urma, era o fire puternica, trebuia sa reziste!