glory brings us pleasure

[Colin Hawkeye Rovson]

• Hawkeye isi impleti degetele si le despleti, incercand sa scuture sentimentul de vinovatie ce il cuprinsese. Era debusolat, confuz. Si simtea, cumva, ca nu e la locul potrivit. Nu era in cea mai bine aleasa pozitie. Si isi dorea sa se revanseze. Si stia ca e bine sa se revanseze pentru vina imensa ce-i apasa acum umerii.
  Tresari violent cand Lexie scoase un raset scurt. Isi ridica nedumerit privirea, ochii sai albastri cautand chipul Viperinei pentru a se lamuri. Nu intelegea motivul brusc al acestei izbucniri de amuzament. Simti cum sprancenele i se ridica intr-o incruntatura usoara, obrajii incepand sa-l arda. Trebuia sa se prinda si sa se tina bine.
  Iar apoi se uita la sticla si ii veni sa-si dea o palma peste frunte. Mana destinului, mereu prezenta in viata lui. Initial zambi, apoi pufni si el, amuzat. Mda, intelegea acum. Se uita spre Ada si isi aduse aratatoarele ca sa le rezeme de barbie si de buza inferioara. Se gandea ca asta ar trebui sa fie sansa lui de 'razbunare', insa nimic nu aprinse in interiorul lui acea scanteie de lacomie. Nu-i ardea sufletul precum lava din miezul pamantului, ci din contra. Se simtea rece, linistit precum apa unui ocean intr-o briza usoara. Insa realiza ca asta era sansa lui de a se revansa. Zambetul 'carliontat' se domoli, capatand trasaturi mai calme, mai calde. Capata apoi tente strengaresti.
  " Bine. Atunci, provocarea ta este... este..."
  Statu asa o clipa, prefacandu-se ca nu stie ce sa zica.
  " Sa vii incoace! Imbratisare de urs!"
  Si zicand acestea, Colin isi duse mainile in lateral si tragandu-si picioarele intr-o parte, astfel incat sa nu o incomodeze pe Soimeanca cu genunchii lui ascutiti. Daca era ceva la care se pricepea, atunci era atitutidea prieteneasca pe care o putea afisa in aproape orice conditii.